JURNAL DE CANTONAMENT: 7 AUGUST

O zi nouă din viața Rapidului. Zi de meci mare, cel puțin prin prisma adversarului și a galeriei acestuia.

Dacă la prima vedere Sakaryaspor nu spune foarte multe, la o căutare pe Google găsești o echipă cu o istorie interesantă, cu o galerie pătimașă și cu un stadion OZN.

Dar meciul a fost seara, iar până la el băieții au avut un antrenament tactic, în care Schumi a exersat diverse scheme, lovituri libere, centrări, faze fixe etc.

A urmat o scurtă plimbare, pe marginea lacului din cadrul complexului, în care liniștea locului i-a relaxat total pe membri staff-ului.

La prânz, odihnă, însă doar până la ora 16, când s-a plecat spre Sakarya, oraș aflat la 120 km de baza lui Fener.

Pe o ploaie torențială, am pornit pe serpentinele înguste ce duc la autostradă, astfel încât drumul a fost puțin mai lung decât era preconizat.

Ajunși pe Ataturk Stadi, un stadion inaugurat anul trecut, un fel de Arenă Națională, dar ceva mai mică, cu 28.000 de locuri, însă la fel de impunătoare și modernă, băieții au ascultat atent ședința tehnică a lui Schumi, după care au ieșit la încălzire, în aplauzele turcilor.

Impresionantă a fost și primirea gazdelor, extrem de ospitaliere și prietenoase, semn că numele Rapid București impune în continuare respect în Europa, ocazie cu care ținem să le mulțumim pentru tot.

Meciul în sine nu a fost foarte spectaculos. La pauză, ai noștri erau storși de puteri din cauza căldurii și a umidității din stadion. Obișnuiți cu aerul de munte din Bolu, băieții au avut ceva probleme în prima repriză, ceea ce s-a reflectat și în joc, chiar dacă au compensat prin determinare.

În partea secundă lucrurile s-au schimbat, temperatura a mai scăzut, iar băieții și-au revenit, Rapid atacând mult mai mult, golul lui Robinho aducând o bucurie ca de meci mare, chiar dacă a fost doar un amical, însă condițiile în care s-a jucat, pe un stadion superb, cu o galerie gazdă frenetică și cu 5.000 de suporteri în tribună a făcut ca această partidă să pară una de cupă europeană.

În ciuda înfrângerii, publicul turc a aplaudat Rapidul, tinerii suporteri ai Sakaryei implorându-i pe ai noștri să le dea tricourile de joc, sau măcar un accesoriu din echipament. Chiar dacă sunt lucruri aparent minore, jucătorii noștri au rămas impresionați de aceste manifestări de simpatie ale turcilor, semn de civilizație și de normalitate.

În vestiar, pe ritmurile latino, lui Robinho i s-a făcut botezul, fiind obligat să facă câteva mișcări de dans, ca pe Copacabana. 🙂

După joc, bașkanul gazdelor a invitat ambele echipe la masă, la restaurantul Koftec Ismail.

Plecarea spre hotel a fost puțin întârziată, însă băieții, chiar dacă erau obosiți, și-au păstrat buna dispoziție, așteptând în liniște punerea în mișcare a autocarului. În tot acest timp, Pancone a fost asaltat de amatorii de fotografii, chiar și polițiștii ce au însoțit coloana rapidistă dorind o poză cu legenda lui Beșiktaș și a Rapidului.

Drumul de întoarcere a fost liniștit, în jurul orei 0:30 s-a ajuns la hotel, iar stingerea s-a dat imediat, deoarece urmează o nouă zi de muncă, cu un antrenament programat chiar de dimineață.

 

 

4 Responses

  1. liviu k.

    ce echipa de liga 3-a , sau chiar 2-a are parte de asemenea conditii ?
    un vis , nu alta !
    cu toate erorile administrative comise in sezonul trecut , se pare ca am intrat intr-o zona de profesionism ,fantastica !
    nu am vazut tot meciul , dar golul marcat de robinho denota 2 lucruri:
    robinho in sine stie “ceva” fotbal
    vlada continua sa demonstreze ca va fi un om de vaza la rapid
    asteptam cu interes , ltuanianul
    si totusi , daca nico sa-r intoarce , ar fi chiar fabulos !

  2. Costin1923

    Felicitări echipei și tuturor care au pus umărul la ceea ce vedem acum…..Tind sa cred că acest management tânăr știe ce face și o face foarte bine până acum…….. felicitări.

Leave a Reply